9. EXTENSIA OLTEANĂ

[p. 150]

9.2. Situri problematice.

[continuare]

O altă descoperire care se leagă de numele lui Octavian Toropu este cuptorul de olar de la Mărăcinele[46]. Obiectivul a fost descoperit – dar şi distrus de jumătate – prin prăbuşirea unui mal de pământ. Cuptorul este un tip derivat din cuptorul cu perete median, însă evoluat în sensul simplificării; este realizat prin scobire în lut cruţat, cu groapă de acces, cameră de foc simplă, de 2,8 x 1,4 m, aflată la -1,1 m. de nivelul de călcare, grătar perforat (diametru 1,3 m., grosime 0,3 m., 11 sau 12 găuri de 0,12 m.) fără picior de sprijin, cameră de coacere cu diametrul de 1,4 m. şi parament cilindric păstrat pe 0,6 m. Cuptorul păstra cel puţin o parte din ultima şarjă, având un inventar ceramic mai mult decât interesant: olane şi conducte de apă (de calitate inferioară celor de la Dunăre, notează descoperitorul), fragmente de ceramică lucrată la roată lentă, cu pereţi groşi, decoraţi cu valuri multiple distanţate,

[p. 151]

fragmente de la două oale-borcan lucrate la roată rapidă, decorate cu registre alternative de striuri multiple, orizontale drepte şi vălurile, unul dintre ele având decorată şi buza, pe interior, cu aceleaşi striuri în val[47]. O ultimă piesă din inventar mi-a atras însă atenţia în mod special: un fragment de vas cu toartă scurtă, lată, ca specia lustruită din secolele VIII-X, sau – de ce nu – ca la Vadu Codrii, din pastă fină, roşie gălbui, cu slip castaniu, decorat cu incizii largi, în reţea.

Complexul este deosebit de problematic în privinţa datării, lucru pe care Octavian Toropu l-a înţeles foarte bine. Există argumente atât în favoarea datării materialelor în secolul VI (materialele de construcţie, ceramica lucrată la roată), dar şi pentru datarea în secolul IX sau X (tipul de cuptor, vasul din pastă fină, cu anse, ceramica la roată lentă). După vizibile ezitări, cercetătorul craiovean a optat pentru secolul X, având ca principale argumente cuptoarele de sec. X de la Păcui şi Epureni[48], existenţa ceramicii lucrate la roată rapidă fiind atestată la Bucov în sec. IX-X (discutabil)[49]. Argumentele principale sunt mai degrabă negative: lipsa de analogii pentru vasul decorat pe partea interioară a buzei şi absenţa unei analogii de secol VI pentru vasul cu anse. Toate argumentele sunt astăzi demontabile. Dacă exemplarul cu buză decorată din Secuime ar putea data mai târziu[50], există alte analogii, mai apropiate sau mai depărtate, la Băleni[51], în aşezarea 2 de la Bratei[52], dar şi mult mai aproape, la Vadu Codrii[53]. În ce priveşte vasul cu anse scurte, diferenţele faţă de exemplarul de la Vadu Codrii par să se refere eventual la o pastă ceva mai fină, cât şi la decorul diferit; decorul în reţea, obişnut în secolele VIII-X pe ceramica fină, mai ales cenuşie, dar mai rar şi roşiatic-brună, este cunoscut, tot pe ceramica fină cenuşie din secolele III-IV (de obicei pe registre mai scunde, bine delimitate). În mod excepţional, acest pattern decorativ apare şi pe ceramica nisipoasă, doar că nu lustruit, fireşte, ci incizat, aşa cum se vede pe un fragment ceramic lucrat cu mâna de la Selişte, lângă Alibunar, în Banatul sârbesc[54]. Este exact situaţia noastră, la Mărăcinele: o pastă ceramică fină, dar nu suficient de fină pentru a fi decorată prin lustruire, primeşte un decor de genul respectiv, doar că incizat. În fine, este de adăugat că între timp s-a descoperit un cuptor cu grătar perforat fără perete median, care este chiar mai timpuriu decât cel de la Mărăcinele, în aşezarea 1 de la Bratei[55].

Prezenţa materialelor de construcţie, în această poziţie geografică, recomandă tot epoca romană târzie şi nu epoca bizantină. Ne putem însă întreba de ce se produceau materiale de factură urbană la circa 40 de km. de Dunăre. Evident, a transporta pe uscat asemenea lucruri, la distanţe atât de mari, nu avea sens şi nu se făcea. Motivul este de căutat pe o rază de maxim 5 km.

Pe de altă parte, găsirea ceramicii lucrate la roată lentă şi rapidă, cu descrierile obişnuite (cea la roată lentă mai groasă şi cu decor mai puţin), în aceeaşi şarjă de cuptor, într-un mediu atât de roman, prin factura cuptorului, dar şi a produselor, înlătură orice discuţie asupra existenţei/ inexistenţei unei specii lucrate la roată lentă. Mai trebuiesc căutate doar explicaţii pentru care existau în paralel aceste specii tehnice, şi ele ţin aproape sigur de distincţia ceramică de bucătărie – ceramică de servirea mesei (în special pentru păstrarea lichidelor); dacă lucrurile stau aşa, ceramicii lucrate la roata lentă ar trebui să-i corespundă ingrediente mai grosiere (care nici nu pot fi lucrate la turaţie mare).

Despre o datare mai fină a cuptorului de la Mărăcinele – nu poate fi vorba. Absenţa ceramicii lucrate cu mâna nu poate fi un indicator, fiindcă ne aflăm îm prezenţa atelierului unui meşter specializat (mă rog; în Imperiu nu ar fi produs şi oale şi olane în

[p. 152]

acelaşi cuptor), care nu producea olărie casnică. Datarea după secolul IV este certă (lipseşte ceramica cenuşie sau cu smalţ olive, inclusiv formele tipice pe care se aplică[56]), aşa încât obiectivul aparţine orizontului cultural pe care îl studiem. Nemenţionarea ceramicii neornamentate pledează pentru o datare în plin secol VI. Existenţa cuptorului de olar – respectiv a formelor organizate de producţie destinată comercializării – demonstrează, cel puţin pentru Oltenia, că organizarea meşteşugărească romană nu se dezagregase cu totul, că existau centre de producţie în adâncimea teritoriului, ceea ce explică ceramica de foarte bună factură de la Vadu Codrii, într-un dramatic contrast cu ceramica produsă casnic.

DETALII - Făcăi

- Ostrovul Mare

- Clisura Dunării

ÎNAPOI LA § 9.2.

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

---

[46] Sat Mărăcinele, com. Perişor, jud. DJ, cca. 20 km. NE de Băileşti, punct “La Mal” (TOROPU & 1976) – v. harta 2.

[47] TOROPU & 1976, p. 98-102, fig. 7 şi 8.

[48] BARASCHI & 1977, TEODOR D. 1979 (apărut deci după, însă descoperirea era cunoscută; tipul este totuşi distinct).

[49] COMŞA M. 1978; contra DIACONU P. 1979.

[50] SZEKÉLY 1971, passim.

[51] Luciana Muscă, planşe nepublicate, baza de date nr. 2018: zig-zag regulat incizat pe buza exterioară.

[52] ZAHARIA 1995, fig. 10/4, nivel B (începutul sec. VII), analogie exactă.

[53] Exemplar masiv, ilustrat în vol. III, pl. LXI/44 [GIF sau JPG](decor pe partea superioară a buzei, aplatizată).

[54] TRIFUNOVIĆ 1994, pl. I/16. Grupul ceramic este datat (v. rezumatul) între secolul III şi jumătatea secolului V (probabil pe un interval superior).

[55] BÂRZU 1995, p. 246, fig. 4/4. Relaţia stratigrafică de la fig. 2/1 arată că complexul a fost suprapus, direct sau indirect, de 4 locuinţe (5, 6, 7a, 7); nici una dintre acestea nu face parte din lista complexelor din faza a (idem, p. 240), aşa încât cuptorul poate aparţine fazelor a sau b (început), caz în care datează de la începutul sau sfârşitul sec. V.

[56] GUDEA 1988.